Fiecare început de an îl întâmpinăm cu un oarecare entuziasm, cu speranța că vom reuși să ducem la bun sfârșit toate proiectele neterminate din anul pe care tocmai l-am îngropat. Așa că perioada aceasta e încărcată de rezoluții, promisiuni, agende și (câte) alte unelte prin care să încercăm să ne obligăm pe noi înșine să fim mai disciplinați. Și cred că e un lucru înțelept să folosim prilejuri ca acestea pentru a ne îmbunătăți existența. De altfel Dumnezeu a avut în plan să ritmeze viața noastră prin anotimpuri, luni, săptămâni și zile pentru a ne putea măsura trecerea.
Una din tendințele mai noi care se propune a fi o metodă revoluționară în materie de nutriție e așa numitul “fasting”, sau varianta mai complexă “detox”; aceasta din urmă fiind augmentată de administrarea de probiotice și vitamine pentru a detoxifia organismul și a îmbogăți flora intestinală. Fără a intra prea mult în detalii, sunt multe studii care sprijină acest demers demonstrând beneficiile uriașe asupra organismului.
Ceea ce vreau să subliniez, însă, e că conceptul acesta revoluționar e defapt varianta umană a postului iudeo-creștin, fiind dezbrăcat de sensul lui spiritual și rămânând doar aceste beneficii trupești marginale, de altfel, deloc de neglijat. Totuși, aș vrea să vedem și să înțelegem postul ca întreg, înainte să ne mulțumim cu beneficiile lui complementare asupra organismului.
Când e vorba de post, vom găsi în Biblie cel puțin două pasaje care vorbesc explicit despre experiența aceasta: Matei 6:16-18 - unde Isus subliniază în primul rând exprimarea exterioară a postului, care să nu fie ostentativă ci mai degrabă una obișnuită, Dumnezeu văzând dincolo de aparențe; și Isaia 58 - aici experiența aceasta fiind tratată mai pe larg subliniindu-se în special felul de a ne raporta la oameni și la Dumnezeu.
Așadar, postul este un gest de înfrânare și smerenie, o renunțare de bună voie la elementele de strictă necesitate; un exercițiu de autocontrol.
Așa cum aminteam mai devreme postul era adânc înrădăcinat în conștiința poporului lui Dumnezeu. Chiar Isus când vorbește despre post folosește sintagma “când postiți” (Matei 6:16), ceea ce sugerează un auditoriu avizat, cunoscător. Fariseii, la rândul lor, au integrat postul în rutina lor săptămânală (Luca 18:12). Chiar și apostolul Pavel recomandă familiilor să practice această disciplină împreună (1 Cor. 7:5). Dar cred că cel mai puternic argument în favoarea postului este autoritatea spirituală pe care o oferă disciplina aceasta (Matei 17:21).
Revenind la pasajul cheie din Isaia 58, vom vedea că Dumnezeu încă de la început subliniază că postul nu poate fi folosit ca un paravan care să acopere o viață lipsită de pocăință sinceră; postul fără hotărârea fermă de a-ți schimba modul de viață nu e decât o “chinuire a sufletului” în mod inutil. (Isaia 58:2, 1 Tim. 4:8). Cât de lipsit de înțelepciune aș fi ca odată ce am terminat postul să dărâm tot ce am construit în timpul lui.
Rămâne totuși întreabarea: “De ce să postim?” În primul rând prin post se curăță oglinda prin care ne privim portretul omului interior. Pe de-o parte detașarea față de nevoile trupului sporesc preocuparea față de nevoile omului interior; iar pe de altă parte lipsa de hrană creează un disconfort, un nivel ridicat de surescitabilitate, așa că reacțiile noastre la stimuli sunt “nefiltrate”. Noi, în general, avem mecanisme de apărare, anumite formulări prin care să mascăm reacțiile prin care am știrbi imaginea pe care ne-am construit-o în fața celorlalți. Pe fondul acesta de lipsă de hrană, adevăratul nostru eu iese la lumină, dându-ne astfel posibilitatea să cunoaștem mai bine voia lui Dumnezeu cu privire la noi.
În al doilea rând prin post cerem ca Dumnezeu să intervină într-o situație specifică. Și aici ne putem gândi la Estera și la felul în care a venit înaintea lui Dumnezeu prin post atunci când soarta poporului lui Dumnezeu părea pecetluită prin aroganța și nebunia lui Haman. Aici trebuie totuși subliniat că postul nu este o monedă de schimb prin care să cumpărăm intervenția lui Dumnezeu, prin care să-L obligăm să intervină. Postul este mai degrabă o expresie a stăruinței, a insistenței. În dese rânduri Isus i-a îndemnat pe ucenici să insiste în rugăciune, iar postul e o formă de insistență, un mod prin care mă arăt convins de cererea pe care o fac înaintea lui Dumnezeu. În Isaia 58:4 găsim expresia “ca să ți se audă strigătul sus”. Cu alte cuvinte postul are menirea să amplifice cererile și rugăciunile pe care le facem către Dumnezeu.
Nu în ultimul rând postul are rostul de a ne apropia de Dumnezeu. Dacă ne aducem aminte de Isus când după 40 de zile de post este ispitit de diavol, el citează din Deut 8:3 “Omul nu trăiește numai cu pâine ci cu orice lucru care iese din gura lui Dumnezeu”. Cu alte cuvinte sursa ultimă a vieții noastre nu este nici măcar hrana, ci Dumnezeu. El e cel ce ține viața noastră în mâinile Sale. Prin post înțelegem mai bine că noi depindem în primul rând de Dumnezeu.
Vedem astfel că postul nu este o autoflagelare, un dispreț față de propriul trup, ci o experiență încărcată de mult folos duhovnicesc prin care mă cunosc mai bine pe mine și pe Dumnezeu, la care se adaugă și beneficille asupra organismului.
Dacă ne vom uita în Biblie vom vedea că postul îmbracă diferite forme: postul Esterei - trei zile și trei nopți fără a mânca și fără a bea, jalea lui Daniel - trei săptămâni fără bucate alese sau Isus în pustie 40 de zile fără hrană. Cred că indiferent de forma în care se exprimă disciplina aceasta, principiul rămâne același: renunțarea de bună voia la lucrurile sau experiențele de strictă necesitate pentru a reflecta cu atenție și preocupare asupra noastră și așezarea în voia lui Dumnezeu. De aceea postul este în aceeași măsură o disciplinare a trupului și a minții. S-ar putea să reușești cu succes să rămâi fără mâncare o zi întreagă, dar să nu reușești o zi fără rețele sociale sau știri. De aceea postul se sprijină pe cei doi stâlpi: disciplinarea trupului și disciplinarea minții. (2 Cor. 10:5)
În Antichitate ziua se sfârșea seara, în jurul orei 18:00, odată cu apusul soarelui; perioada de muncă fiind strict dependentă de lumina soarelui. Așa că de obicei postul începea odată ce apunea soarele și până ziua următoare la apus. Având în vedere contextul nostru urban, uneori poate e mai potrivit ca postul să începă dimineața și să să încheie în următoarea dimineață, astfel că prima masă din ziua respectivă să fie dimineața. Dar așa cum spuneam mai devreme indiferent de forma și durata postului nostru, el trebuie să se subscrie principiilor deja enunțate mai sus: disciplinarea trupului, a minții și hotărârea fermă de a ne îndrepta viața potrivit cu Legea lui Dumnezeu.
Apostolul Pavel îl compară pe creștin cu un soldat disciplinat, care odată ce înțelege angajamentul pe care l-a făcut și depune jurământ, nu se lasă deviat de la obiectivul lui, fiind gata să înfrunte orice intemperii. Să ne arătăm, dar, bravi slujitori ai lui Hristos disciplinându-ne viața cu post, îndreptând-o prin pocăință și având înaintea ochilor cununa cea neveștejită pe care a promis-o Domnul nostru celor ce-L urmează.
