Când vine vorba de căsnicie, multe din predici se concentrează pe autoritatea în căsnicie și în special ascultarea femeii de bărbat. Este unul din subiectele preferate, de parcă cheia unei căsnicii fericite constă doar în ascultarea femeii. Aș vrea să subliniez încă din start că este un pilon al căsniciei, dar nu cel principal și nici cel mai important.
Supunerea soției sub autoritatea soțului este scrisă în Biblie sub următoarea schemă: Dumnezeu, Hristos, bărbatul, femeia.
Este un principiu al lui Dumnezeu. De ce este stabilit în acest fel? Încercăm să creionăm un răspuns mai jos, dar până atunci aș vrea să medităm puțin la autoritate.
Când ne gândim la funcționarea instituțiilor bazate pe autoritate, cum ar fi armata, chiar și acolo autoritatea are niște limite, superiorul are un spectru de autoritate. El nu are o autoritate nelimitată asupra celui din grad inferior. Omul este ispitit să abuzeze de putere și să își depășească limitele autorității. Acest lucru este abuz de putere și în locurile unde justiția este funcțională este pedepsit.
Căsnicia nu este clădită pe autoritate, baza căsniciei este dragostea. Din acest motiv cheia căsniciei nu este în autoritate, ci în slujire, sacrificiu, jertfă. Când ucenicii și-au pus problema ierarhiei și a autorității, Domnul Isus i-a îndemnat să slujească, cel mai mare este slujitorul tuturor. Autoritatea se câștigă slujind. Iubești cât te jertfești, iubești cât ești dispus să sacrifici. Cât din timpul tău, din viața ta sacrifici pentru fericirea soției sau soțului? Asta va da o măsură a iubirii tale.
Revenind la autoritate, aceasta se poate manifesta doar in cadrul așezat de Dumnezeu. Autoritatea soțului stă în picioare când el este sub autoritatea lui Hristos. Dacă el nu este sub ascultare de Hristos, nu mai are îndreptățirea să își manifeste autoritatea. La fel ca in orice alt domeniu, autoritatea are limite. Iar limitele sunt date de poruncile și legile lui Dumnezeu, de Scriptură. Autoritatea soțului nu poate ieși de sub limitele Scripturii. Soțul nu are autoritate să-i ceară soției ceva ce iese din limitele Scripturii. Părerile care susțin contrariul și susțin supunerea totală a femeii, deschid ușa abuzului.
O să dau și un exemplu în acest sens. Este un pasaj des folosit în mod greșit, din punctul meu de vedere. Este vorba despre neascultarea împărătesei Vasti de la începutul cărții Estera. La finalul celor șase luni de ospăț, în ultima săptămână, când era servit belșug de vin împărătesc, inima împăratului era veselă de la vin și poruncește famenilor să o aducă pe împărăteasa Vasti pentru a-i fi admirată frumusețea de domnitorii și mai marii slujitori ai împăratului. Împărăteasa Vasti refuză. Împăratul se supără și potrivit sfatului primit, Vasti este scoasă din vrednicia de împărăteasă. Mereu am auzit acest pasaj ca un exemplu de neascultare, în care Vasti era datoare să asculte de soțul ei. Într-adevăr Vasti nu a ascultat, dar era datoare să asculte? Nu. Legea perșilor și a mezilor spunea că femeile nu trebuie expuse înainte bărbaților, sub nicio formă în acest fel. Mergând înaintea bărbaților însemna să își piardă onoarea. Expresia "inima veselă de vin" vrea să transmită altceva, să aduci o femeie pentru a fi admirată de o mulțime de bărbați (amețiți) este urât. Vasti era între două decizii grele, una să asculte și să își piardă onoarea - iar aici se naște întrebarea: ar fi ținut Xerxes o împărăteasă dezonorată lângă el? Aș zică că nu. Cealaltă decizie era să nu asculte, să piardă vrednicia de împărăteasă, dar să își păstreze onoarea. Avem un exemplu în care soțul, care nu mai gândea limpede, și-a depășit limitele autorității, și o soție curajoasă care a înțeles că nu poate să asculte și să se dezonoreze, călcând legea care spunea că femeile, în special reginele trebuie ținute departe de ochii altor bărbați.
Căsnicia este fundamentată pe dragoste, relația în căsnicie se bazează pe jertfă, iubire, sacrificiu. Sunt dator să îmi iubesc soția cum a iubit Hristos biserica. Cred că în mod normal relația funcționează din iubire. Îmi iubesc soțul - e important să fie bine îngrijit, îmi iubesc copiii - este normal să fie îngrijiți. Îmi iubesc soția, copiii, casa - trebuie să muncesc ca să avem ce ne trebuie. Nu este nevoie să folosim autoritatea ca să stabilim cine spală vasele. "Eu sunt bărbat, tu faci ce zic eu!" ar trebui sa fie folosit rar înspre deloc. Sunt situații în care soțul trebuie să ia atitudine și să folosească autoritatea lăsată de Dumnezeu, iar soția este datoare să aibă încredere în el și să asculte. Dar acolo unde se comunică și se explică anumite acțiuni când a fost nevoie de autoritate, soția nu are nici o problemă să se supună, pentru că are încredere în soțul ei. Știe că are lângă ea un bărbat care ascultă de Hristos, care-i va explica de ce a acționat în acel fel. Dacă soțul nu-i explică soției pe motiv că ea nu înțelege, nu pricepe și alege să folosească autoritatea tot mai des, ca astfel să facă tot ce vrea fără să dea nicio explicație este un abuz. În realitate el nu-și iubește soția suficient, nu o respectă și ei nu sunt una. Acolo se vor acumula frustrări, iar ruptura va fi tot mai mare.
Când soțul iese de sub ascultarea de Hristos, soția poate prelua autoritatea în casă, dar preocuparea și rugăciunea ei ar trebui să țintească înspre ceea ce a lăsat Dumnezeu. Bărbatul să fie preot în casa lui. La fel și soțul este preocupat ca soția lui să-și îndeplinească menirea lăsată de Domnul.
Valoarea nu este dată de funcție, ci de modul în care ne îndeplinim funcția. Faptul că ești bărbat nu înseamnă nimic, nu ai făcut nimic pentru asta, așa te-ai născut. Modul în care îți îndeplinești funcția de bărbat face diferența.
De ce este bărbatul mai sus in ierarhie? Încerc un răspuns parțial: pentru că prin construcția noastră suntem diferiți. Femeia care poate fi mamă are mai dezvoltată latura emoțională. Pe când bărbatul este mai rațional și mai rece înaintea deciziilor. Nu este mereu așa, dar prin scopul nostru avem aceste înzestrări. Pentru că bărbatul este preot, a zis Dumnezeu că trebuie să fie de parte bărbătească. Dar femeia? Deschid o paranteză: soția mea a terminat facultatea și s-a angajat în meseria pe care visa să o facă. I-a plăcut mult și s-a dedicat zi de zi, era asistentă medicală, avea grijă de pacienți bolnavi de cancer. Dar când a devenit mamă, s-a transformat total. Nu mai văzusem la ea un nivel atât de ridicat dragoste, dedicare, sens, împlinire, sacrificiu. Chiar dacă unii nu pot pricepe, unul dintre cele mai importante scopuri ale femeii este să fie mamă. Iar asta nu trebuie niciodată spusă la modul peiorativ, că stă la cratiță și schimbă scutece. Sensul, împlinirea, dragostea, scopul, sacrificiul sunt greu de atins într-o măsură așa de mare fără să devină mamă. Femeia nu are voie să vorbească în biserică. Am stat și m-am întrebat de ce? Pentru că scopul principal, în mod natural și miraculos în același timp, este casa ei. Acolo poate predica, cânta, explica. Și oare cine a adus mai mulți ucenici la Domul decât mama sau bunica?
Autoritatea nu a fost lăsată paravan pentru abuzuri, familia nu este fundamentată pe autoritate. În primul rând este așezată pe dragoste, ulterior este nevoie și de autoritate. Într-o casă unde tatăl își manifestă autoritatea, copiii se simt în siguranță, se simt mai stabili și mai protejați, dar autoritatea cred că este episodică, pe când dragostea, jertfa, sacrificiul sunt continue. Autoritatea vine, se instalează și dispare pentru o vreme, pe când dragostea rămâne. O căsnicie funcționează când soțul se preocupă de fericirea soției, iar soția se preocupă de fericirea soțului. Ca un bumerang, crezi că dai când de fapt se va întoarce asupra ta.
