"Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni s-a dat şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii." – Isaia 9:6
De fiecare dată când căutăm să punem un nume copiilor noștri începe un proces de cercetare destul de complicat pentru că "eticheta" aceasta va fi forma principală de identificare a copilului pentru tot restul vieții. Uneori găsim câte un nume cu o semnificație frumoasă, dar care e "stricat" de personalitatea unuia care-l poartă. Spre exemplu numele Iuda - "Lăudat fie Domnul" e destul de rar folosit fiind mai degrabă un sinonim pentru trădare din cauza lui Iuda Iscarioteanul. Tot astfel, nume aparent banale sunt potențate de caracterul nobil al purtătorului.
Am un verișor al cărui nume real l-am descoperit abia la căsătoria lui când s-a citit certificatul de căsătorie, deși eram destul de apropiați și am petrecut mult timp împreună. Toți îl cunoșteam sub numele de Bogdan - nume preferat de mama lui, deși în buletin era scris Cornel - numele tatălui. Și s-a impus astfel preferința mamei în ciuda oricărui document oficial.
De-a lungul timpului primim multe alte nume potrivit cu anumite particularități, abilități pe care le dezvoltăm sau pozițiile de autoritate pe care le ocupăm: Patroana, Lunganul, Ucenicul, Primarul, Frizeul, Pantofarul (Șușterul), Fratele Păstor, Spionul, Nicu-Piticu, Tocilarul...
Să nu mai vorbim de diminutive și toate variațiunile care se dezvoltă în jurul numelor noastre de când ne naștem și până la sfârșitul vieții. Și toate acestea spun câte ceva despre noi. Unele le primim cu încântare, altele ne ofensează, dar asemenea unui puzzle ele conturează portretul nostru.
În cultura iudaică fiecare nume avea o însemnătate specială, purta amprenta unei experiențe deosebite, era o mărturie vie pentru posteritate. Și putem lua câteva exemple:
- Cain - Viață (Masculinul de la Eva - Geneza 4:1)
- Noe - Mângâiere (Gen 5:28-29)
- Ismael - Dumnezeu aude (Gen 16:11)
- Manase - Uitare (Gen 41:51)
- Efraim - Rodire (Gen 41:52)
- Samuel - Dumnezeu a ascultat (1 Samuel 1:20)
Chiar și în relație cu Dumnezeu descoperim același tipar: oamenii Îl numesc pe Dumnezeu potrivit cu experiențele pe care le au în prezența Lui:
- El SHADDAI: Dumnezeul Atototputernic, Puternicul lui Iacov (Geneza 17:1, Psalmul 132:2)
- IEHOVA-IRE: Domnul va purta de grijă (Genesa 22:14)
- IEHOVA-NISSI: Domnul, steagul nostru (Exodul 17:15)
- IEHOVA-RAFA: Domnul care vindecă (Exodul 15:26)
- IEHOVA-M’KADDESH: Domnul care sfinţeşte (Leviticul 20:8)
- IEHOVA-SHALOM: Dumnezeu pacea noastră (Judecătorii 6:24)
- IEHOVA-ELOHIM: Domnul Dumnezeu (Genesa 2:5)
- IEHOVA-TSIDKENU: Domnul neprihănirea noastră (Ieremia 33:16)
- IEHOVA-ROHI: Domnul Păstorul nostru (Psalmul 23:1)
- IEHOVA-SHAMMAH: Domnul este acolo (Ezechiel 48:35)
- IEHOVA-SAVAOT: Domnul oştirilor (Isaia 1:24, Psalmul 46:7)
- EL ROI: Dumnezeul care vede (Genesa 16:13)
- EL-OLAM: Dumnezeul veşnic (Psalmul 90:1-3)
Mi se pare fascinant când Dumnezeu vorbește despre Sine cu Moise la Rugul Aprins: "Dumnezeu a zis lui Moise: „Eu sunt Cel ce sunt.” Şi a adăugat: „Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: ‘Cel ce Se numeşte «Eu sunt» m-a trimis la voi.’”" – Exodul 3:14. Cu alte cuvinte, Dumnezeu e gata să fie descoperit, să se dezvăluie pe Sine celui ce-L caută. Dumnezeu nu poate fi cuprins într-o sintagmă, sau o experiență, ci e gata să se descopere mereu, mai mult, mai aproape, mai specific. Îmi place mult un vers al lui Cătălin Lata: "Fiecare om ce vine din hău, întregește, Doamne, Chipul Tău." Fiecare om care se întâlnește cu Dumnezeu și are parte de înfiere spune ceva foarte specific, foarte personal despre Dumnezeu, ceva ce-L face pe Dumnezeu mai mare și mai vrednic de iubit.
"După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi veacurile. El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui şi care ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, a făcut curăţirea păcatelor şi a şezut la dreapta Măririi, în locurile preaînalte, ajungând cu atât mai presus de îngeri, cu cât a moştenit un Nume mult mai minunat decât al lor." – Evrei 1:1-4
"El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, Cel Întâi Născut din toată zidirea. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El. El este mai înainte de toate lucrurile şi toate se ţin prin El. El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, Cel Întâi Născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietate. Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El şi să împace totul cu Sine prin El, atât ce este pe pământ, cât şi ce este în ceruri, făcând pace prin sângele crucii Lui." – Coloseni 1:15-20
Isus, ca Fiu al lui Dumnezeu, a moștenit numele Tatălui Său. Isus vine "la sfârșitul zilelor" să întruchipeze toată această descoperire despre Dumnezeu, toate numele care-L descriu, toată istoria revelațiilor pe care Dumnezeu le-a dat de la început. În Isus se oglindește chipul Tatălui; Dumnezeu ne vorbește pe limba noastră spre a se face înțeles. "„Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un fiu şi-I vor pune numele Emanuel”, care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi”." – Matei 1:23
La un moment dat, stând de vorbă cu ucenicii Săi, Isus îi întreabă: cine ziceți că sunt? "Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!”" (Matei 16:16), iar Isus îi răspunde: "Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, fiindcă nu carnea şi sângele ţi-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu, care este în ceruri." (Matei 16:17b) Cu alte cuvinte, descoperirea aceasta nu e rezultatul unei logici elementare în urma semnelor și minunilor la care a asistat, nu e nici rodul unei introspecții interioare ci e fericita revelație a lui Dumnezeu. Apostolul Pavel spunea mai târziu: "Şi nimeni nu poate zice: „Isus este Domnul” decât prin Duhul Sfânt." - 1 Corinteni 12:3
Când a fost interogat înainte de răstignire, Pilat îl întreabă: Ești tu Împăratul Iudeilor? Iar Isus îi dă un răspuns foarte interesant: "De la tine însuţi zici lucrul acesta sau ţi l-au spus alţii despre Mine?" – Ioan 18:34
Noi putem prelua mimetic numele lui Isus și să-l rostim, să vorbim despre el, dar asta nu e de-ajuns. Pentru a-L cunoaște pe Isus e nevoie să te întâlnești cu el într-un mod cât se poate de sincer, de personal. E nevoie ca Duhul Sfânt să facă această descoperire în tine, e nevoie ca mintea să fie înnoită, să fii născut din nou.
"De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul." – Filipeni 2:9-11
Caută să te întâlnești cu Isus și în felul acesta vei putea să-I spui pe Nume!
