Pe scurt... nu se poate ști.
Aceste gânduri sunt adresate acelor oameni care sunt preocupați să își dea seama dacă persoana pe care o au în minte este sau nu potrivită pentru lungul și frumosul drum al căsătoriei.
Procesul căutării nu se încheie cu descoperirea partenerului potrivit ci cu asumarea deciziei de a petrece restul vieții împreună cu o persoană. Jurământul căsătoriei este actul în urma căruia acea persoană specială devine partenerul potrivit.
Desigur, procesul căutării are ca scop descoperirea caracterului, planurilor, principiilor celuilalt. Există unele aspecte care pot fi prevăzute, palpabile și care ne pot da indicii despre o posibilă armonizare sau compatibilitate. Printre ele se enumeră și tipul de personalitate. Bazat pe aceste trăsături putem începe să proiectăm un posibil viitor împreună. Ne putem imagina cum acea persoană ar influența activitățile și proiectele zilnice lucrând umăr la umăr. Un alt aspect este caracterul în ansamblu. Aș puncta în special disponibilitatea de primi și de a oferi feedback. Ar fi anormal să nu existe diferențe între noi. Dar capacitatea de a negocia, de a respecta părerea diferită a celuilalt și totodată, de a căuta un consens, este o piatră prețioasă care cântărește greu în procesul deciziei. Evident, un aspect important este și scânteia care aprinde focul pasiunii unuia pentru celălalt, iar acest aspect nu poate fi negat sau infantilizat. De notat totuși că nu atracția sexuală este garanția succesului, ci celelalte aspecte menționate mai sus sunt cheia care asigură rezistența pe termen lung. Atracția fizică, așezată pe o pasiune care este susținută de o temelie sănătoasă, trainică, va duce cuplul la un nivel de intimitate atât de înalt încât nesiguranța unei nepotriviri va dispărea.
Când mă gândesc la decizia de a te căsători cu o persoană, îmi vine în minte o imagine pe care o consider foarte relevantă. Îmi imaginez că o mulțime de oameni aleargă la un maraton. Cu toții își doresc să alerge spre final, având în minte mereu ținta: unii mai încet, unii mai repede, unii se opresc, alții continuă și așa mai departe. Alergăm și noi. După mult timp, observăm că este o persoană care aleargă în tandem cu noi. Avem același ritm, cadență. Avem același scop. Și atunci se naște în minte o întrebare: "De ce să nu alergăm împreună până la capăt?". Atât de simplu. Personal consider că filmele și cărțile care portretizează o romanță ruptă de realitate, pot altera puternic perspectiva alegerii persoanei potrivite. Compararea unui ideal imposibil de atins cu o viață care presupune muncă și implicare, va crea așteptări nerealiste cu privire la ceea ce presupune îndrăgostirea sau viața de cuplu. Această extremă este calea cea mai sigură pentru a ajunge dezamăgit și frustrat. Mergând spre cealaltă extremă știm că au existat cupluri din căsătorii aranjate din diferite interese. Unii au știut să facă rai din ce au primit și au creat cămine fericite fără să se cunoască înainte (desigur, este o extremă).
C.S. Lewis sugerează mai multe caracteristici ale dragostei de tip philia și eros. Prin prisma imaginii prieteniei, cei doi stau umăr cu umăr în fața unui subiect comun. În același timp, cei doi, cuprinși de o dragoste pasională, se uită unul la altul fiind absorbiți. Consider că o căsnicie va funcționa sănătos dacă va cuprinde ambele perspective.
Persoana de care ne îndrăgostim astăzi nu va fi persoana de care ne-am fi îndrăgostit mâine. La fel, uitându-ne în urmă, ne amuzăm gândindu-ne de cine ne-am îndrăgostit ieri. Aceasta se întâmplă pentru că, în primul rând, fiecare dintre noi suntem într-un continuu proces de schimbare, fapt care ne determină să privim dragostea din diferite unghiuri. Oare dacă privim 10 ani în urmă, ne vedem "căsătoribili"? Poate că nu. Așa cum peste 10 ani ne vom uita în urmă și vom observa cu uimire cât de diferit gândim, acționăm sau suntem în prezent față de trecut. În aceste condiții rămâne în picioare faptul că alegerea persoanei potrivite este o decizie pe termen lung și nu o descoperire de moment.
Persoana potrivită este persoana alături de care putem evolua și pe care o ajutăm să evolueze înspre desăvârșire. Este un farmec aparte în a fi alături de cineva și de a fi martor la evoluția noastră atât ca și cuplu, cât și ca indivizi. Pe măsură ce anii vor trece, fiecare detaliu va alcătui o priveliște încântătoare. Iar aceasta, va rămâne ca mărturie pentru cei doi atât în cele mai de jos momente cât și în cele mai înalte. Aceasta este căsătoria. Din această perspectivă vedem că este vorba de o decizie continuă și nu de un sentiment. Din această călătorie plină de momente grele, ușoare, de incertitudine, de statornicie, se naște o viață împlinitoare care te cheamă la muncă și implicare (desigur, un disclaimer: orice excepție este tratată individual și doar întărește ideea căsătoriei).
În final, cred că Dumnezeu nu pregătește o anumită persoană, „The one”, pe care trebuie să o găsim și să ne căsătorim cu ea. Cred că Dumnezeu își dorește să fim oameni liberi, care, într-un mod responsabil, alegem asumat pe cineva cu care dorim să ne petrecem viața pe pământ. El va onora deciziile noastre făcute în prezența Lui și promite să se implice activ dacă noi Îi vom cere asta. Speranța se naște în momentul în care realizăm faptul că nu suntem singuri, ci suntem proiecte de sfințire în mâna Lui. Astfel se naște o căsnicie reușită, un cămin, o familie.
