Când ne gândim la Dumnezeu mintea noastră merge spre infinit, avem această înzestrare și putere să împingem gândul spre veșnicie, deși suntem limitați și nu putem înțelege pe deplin. Când vine vorba de Dumnezeu gândim în parametri nelimitați și este un subiect bun de meditare, dar când vine vorba despre cine este Dumnezeu în relația cu mine, cu omul, aici încep să mă simt ușor incomod și îmi vine să abandonez gândul. Este important să înțeleg cine este Dumnezeu în raport cu omul.
Când Dumnezeu se prezintă pe sine, vorbind cu Moise, la reînnoirea legământului de pe muntele Sinai se folosește de o serie de atribute. Odată rostit numele Domnului, Moise este cucerit. Când înțelege mai bine și complet cine este Dumnezeu, se prăbușește și Îl dorește pe Dumnezeu în mijlocul lor, rugandu-L să îi ia în stăpânirea Sa.
Domnul S-a coborât într-un nor, a stat acolo lângă el și a rostit Numele Domnului. Și Domnul a trecut pe dinaintea lui și a strigat: „Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare și milostiv, încet la mânie, plin de bunătate și credincioșie, care Își ține dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea și păcatul, dar nu socotește pe cel vinovat drept nevinovat și pedepsește fărădelegea părinților în copii și în copiii copiilor lor până la al treilea și al patrulea neam!” Exodul 34:5-7 VDC
Acest pasaj este cel mai des citat în întreaga Scriptură, oamenii Lui Dumnezeu foloseau mereu bucăți din acest pasaj, în special când începeau rugăciunile invocând cine este Dumnezeu. Pentru îndurarea Ta, pentru bunătatea Ta Doamne... Cele mai multe referințe țintesc spre acest pasaj, și e normal. Scriptura este Cuvântul lui Dumnezeu, este important să înțelegem cine este Cel care vorbește. Cum este Dumnezeu? Cine este Dumnezeu și la ce pot apela? În relația cu omul, Dumnezeu se definește în acest fel, cu siguranță Dumnezeu e infinit mai mult, dar pentru om este important să înțelegem acest pasaj și să-l învățăm.
Mulți dintre noi, la început, când citim acest pasaj ne blocăm în finalul lui și mai că pierdem frumusețea lui, așa că o paranteză este necesară aici. Pedeapsa care vine peste copii, până la a treia și a patra generație, pare că nu-i corectă. Ce vină au copiii? Și chiar așa este, nu e drept. Biblia vorbește clar că fiecare om este responsabil de viața lui și nu vor fi pedepsiți copiii pentru greșelile părinților. Ezechiel 18 spune lămurit, că sufletul care păcătuiește acela va muri, nu fiul pentru tată. Dar atunci cum se explică acest text? Aș merge în două direcții, prima a unei metafore, și anume o hiperbolă - pentru accentuarea pedepsei, Dumnezeu pedepsește, cel vinovat nu va fi considerat nevinovat. A doua direcție ar fi ca o consecință a legii care spune: ce seamănă omul aceea va secera. Ce semănăm în copii va crește și vom vedea în viața lor. Păcatele părinților, de multe ori sunt prezente în viața copiilor. Ne oglindim așa de bine în copii și totuși asta nu este mereu valabil, ei își pot oricând schimba viața, să se întoarcă la Dumnezeu și să intre sub binecuvântare.
Ne întoarcem la pasaj și dacă le extragem separat găsim nouă atribute:
- Îndurare;
- Milă;
- Încet la mânie - Răbdare;
- Plin de bunătate;
- Plin de credincioșie;
- Cu o dragoste care ține până la mii de neamuri de oameni;
- Iertare: iartă fărădelegea, răzvrătirea și păcatul;
- Dreptate: dar nu socotește pe cel vinovat drept nevinovat;
- Justiție, puterea de a face dreptate: și pedepsește fărădelegea;
Meditând asupra lor și încercând să le așez în minte mă inundă bucuria. Merită știute și folosite în rugăciuni. Să intri în parteneriat cu un astfel de Dumnezeu, care se definește în acest fel. Atributele lui au fost probate în istorie și vizibile în viețile celor care au ascultat de El. Dumnezeu care are milă, îndurare, răbdare, care este plin de bunătate, Dumnezeu care e credincios și face tot ce a promis, Dumnezeu plin de dragoste. În special primele șapte sunt extraordinare. Dar acum se pune o întrebare: ce se întâmplă cu celelalte două? Ce facem cu dreptatea și pedeapsa? Când ne-a greșit cineva parcă ne mai gândim la ele și parcă vrem să le vedem asupra lui, dar când vine vorba de noi, am vrea să le evităm. Pe de altă parte cum se îmbină ele? Cum se îmbină iertarea și dragostea, îndurarea și mila, bunătatea și credincioșia cu dreptatea și pedeapsa? Se pot îmbina? Poți fi drept, să pui în aplicare, să pedepsești, dar să ierți în același timp? Cum?
El este chipul Dumnezeului nevăzut, Întâiul născut peste întreaga creație, Coloseni 1:15 NTR
Aici vine partea specială și unică, în Hristos se îmbină toate atributele lui Dumnezeu, doar în El. Fiind chipul Dumnezeului cel nevăzut, Isus - toată plăcerea Tatălui - în el vedem: milă, îndurare, bunătate, credincioșie, răbdare, dragoste și iertare. Dar dreptate și pedeapsă? Acestea au căzut peste El:
Dar El era străpuns pentru fărădelegile noastre, zdrobit pentru nelegiuirile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, era peste El și prin rănile Lui suntem vindecați. Isaia 53:5 NTR
Hristos a plătit, peste el a căzut pedeapsa păcatului, El a fost lovit, smerit, plătind cu moarte de cruce. De ce Hristos? Doar în Hristos, Dumnezeu putea să ne arate cine este El cu adevărat. Spune apostolul, la începutul cărții Evrei, că după ce ne-a vorbit în diferite feluri, acum în urmă, în desăvârșire ne vorbește prin Fiul. A vorbit Dumnezeu la nivelul cosmosului, ulterior de la înălțimea norilor, și cerul a bubuit, a vorbit de pe vârful muntelui, a vorbit din cort de pe chivot, a vorbit prin profeți. Din dragoste a vorbit ca omul să ia aminte și să fie fericit, dar omul a întors spatele. Cel mai frumos, în urmă, a vorbit prin Domnul Isus Hristos.
Spunea Steinhardt că Hristos este cea mai frumoasă formă de comunicare, dacă ar fi să comunicăm cu ființe extraterestre și ne-am gândi la toate formele posibile de comunicare, nu ar fi nici una așa de frumoasă cum e Hristos. De ce Hristos? Ca să înțeleg cine este Dumnezeu și cât de mult mă prețuiește. De ce Hristos? Pentru că este cel mai frumos mod prin care Ființa Supremă a comunicat cu omul. Primele șapte mi le-a lăsat, dar ultimele două au căzut asupra Celui fără de păcat. Moartea nu a putut să-L țină și Dumnezeu L-a înviat și a fost înălțat. Încă mai așteaptă și stă la dreapta Tatălui ca eu să beneficiez de milă, îndurare, răbdare, bunătate, credincioșie, dragoste și iertare. Jertfa lui aduce iertare, aduce dragoste, aduce trecerea din moarte la viață. Va veni o zi când se va urca pe scaunul de judecător și va pedepsi, dar până atunci mai este har. Cum pot beneficia de asta? Prin credință și pocăință. De ce credință, de ce pocăință? În articolele următoare încercăm să răspundem. Până atunci să nu uităm ce am primit.
