Fiind programat la o consultație dermatologică, am intrat pentru prima data în unul dintre vestitele centre de chirurgie estetică din Cluj-Napoca. Am avut senzația că am pășit printr-un portal în zonele de recreație descrise de Aldous Huxley în Minunata lume nouă. De cum am intrat am fost întâmpinat de niște fețe perfect întinse, lipsite de orice rid de expresie, pomeți proeminenți și niște buze umflate în așa măsură încât aveam senzația că sunt gata-gata să explodeze împrăștiind mult râvnitul acid hialuronic peste tot în jur. Și acum, când reiterez aceste amintiri, simt furnicături pe șira spinării.
În distopia imaginată de Huxley, femeile creșteau și se maturizau până în jurul vârstei de 25-30 de ani (punct în care "degradarea" fizică înceta grație evoluției științifice) păstrându-și același aspect fizic până la moarte (aceasta fiind asistată, în jurul vârstei de 65 de ani, fără dureri, în compania prietenilor). Mai mult, femeile nu întemeiau familii și nu aveau copii, perpetuarea speciei făcându-se sub supraveghere, în laboratoare aseptice, cu materiale genetice atent selectate.
În traducerea românească, unul din apelativele pe care le folosea autorul pentru a ilustra aceste femei era "pneumatic": femei pneumatice. Chiar dacă suntem departe de o astfel de lume imaginară, asociez această sintagmă cu idealul de frumusețe propus de societatea în care trăim: un corp cât mai suplu, forme voluptoase, ferme, pneumatice; ca și când scopul femeii ar fi unul stric utilitar. Nu de puține ori, fiind în prezența unor bărbați înfierbântați la vederea unor astfel de femei care făceau tot ce le stătea în putință să evidențieze toată această "comoară", am auzit apelative care reduceau femeia la o bucată de carne. Unul dintre motivele pentru care frumusețea este asociată cu sexualitatea este consumul tot mai mare de pornografie; mințile bărbaților fiind otrăvite cu niște modele feminine augmentate artificial. Și astfel se intră într-un cerc vicios: femeile iau ca standard de frumusețe aceste avataruri, iar bărbații continuă să-și inflameze fanteziile pornografice.
"Sfântul respiră aerul orașului în care trăiește" spunea sfântul Augustin. Tiparele acestea de frumusețe fiindu-ne livrate în fiecare zi încep să ni se asocieze. Când am fost anul trecut în Londra și vizitam împreună cu Ligia Muzeul Galeriilor Naționale ne-am dat seama cât de mult s-au schimbat standardele de frumusețe cel puțin din epoca Renascentistă. Toate acele idealuri feminine ar părea acum mai degrabă niște femei supraponderale. Ceea ce vreau să subliniez e că percepția frumosului e într-o continuă schimbare. Uitați-vă doar la coafurile și îmbrăcămintea din anii '70 încoace.
Cred că o femeie (și nu doar femeia) ar trebui să se preocupe să rămână sănătoasă, să-și păstreze o greutate optimă și să rămână atractivă pentru bărbatul ei. Trupul acesta este lucrarea minunată a lui Dumnezeu pe care ni l-a încredințat spre îngrijire. Doar că frumusețea fizică e un fruct pe cât de râvnit, pe atât de perisabil. Am reținut într-o discuție că coenzima Q10 (supranumită și enzima tinereții fără bătrânețe) se sintetizează în organism până în jurul vârstei de 35 de ani, după care se oprește, accelerând procesul de îmbătrânire a organismului. Îmbătrânirea e un mecanism care nu poate fi oprit, e blestemul edenic care culminează în moarte. De cele mai multe ori, lupta împotriva îmbătrânirii generează niște caricaturi de-a dreptul ridicole. Unei femei de 50 de ani îi va fi foarte greu să concureze cu una de 20 în ce privește vitalitatea fizică. Dacă frumusețea e singurul avut al unei femei, pot înțelege disperarea care se instalează odată ce floarea aceasta dă primele semne de ofilire.
Cartea Proverbelor oferă una dintre cele mai plastice imagini când vine vorba de frumusețea lipsită de caracter: "Femeia frumoasă şi fără minte este ca un inel de aur pus în râtul unui porc." – Proverbele 11:22 Cred că aici nu e nevoie de foarte multe explicații.
"Nu vă conformați acestui veac, ci lăsați-vă transformați prin înnoirea minții voastre, ca să puteți discerne care este voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută și desăvârșită." - Romani 12:2
Dacă tiparul lumii acesteia este instrumentalizarea frumuseții fizice și exploatarea instinctelor trupești (ca mai apoi femeia, deposedată de acest prețios avut, să fie azvârlită într-un con de umbră, iar locul ei să fie luat de alte "flori mai proaspete"), Dumnezeu propune un traseu foarte diferit.
Familia e locul în care femeia continuă să înflorească multă vreme. Odată ce femeia devine mamă, ea capătă niște valențe necunoscute până atunci. Dincolo de abilitățile și puterea de sacrificiu care se dezvoltă (până atunci latente în personalitatea ei), acest nou rol aduce și un mare plus de semnificație. Ea nu mai e doar frumoasa de care s-a îndrăgostit soțul ei, ci e și mama copiilor lui. Măsura de prețuire din partea bărbatului se amplifică asistând la această transformare. Chiar dacă maternitatea lasă urme (uneori destul de adânci și poate ireversibile) asupra frumuseții fizice, bucuria și sensul pe care le aduce un nou-născut într-o familie este ceva nepereche. Ba mai mult de-atât, mama este idealul de frumusețe și feminitate pentru copiii ei, și asta nu se șterge odată cu trecerea timpului. Chiar brăzdat de riduri și de vreme, chipul mamei invocă acea frumusețe care transcede stric imaginea fizică; e încărcat de toate amintirile și experiențele pe care le-a avut împreună cu copiii ei.
Creșterea copiilor e un proiect pe viață, e o școală care te obligă să fi mereu la zi, să crești din nou cu fiecare copil, să-ți trăiești cumva viața de mai multe ori. Ești în același timp și profesor și elev, iar asta te îmbogățește. Proiectul acesta sudează și relația dintre soți, aceștia zidind împreună același turn.
Cum să-ți păstrezi frumusețea pentru multă vreme? Investește în chipul omului interior. Așa cum scriam într-un articol precedent, abilitatea de-a vorbi frumos e mult mai atrăgătoare decât frumusețea exterioară. Învață, citește și scrie. Întemeiază-ți o familie și dă naștere copiilor. Aceștia vor reînnoi frumusețea ta; îți vei regăsi trăsăturile fizice și vitalitatea în ei. Crește-i frumos și investește-te în ei cu toată pasiunea. Iubește-i, ascultă-i și fi-le un mentor. Nu există femeie mai frumoasă decât o mamă la brațul soțului ei credincios, înconjurată de copiii și nepoții care o prețuiesc!
"Dezmierdările sunt înşelătoare şi frumuseţea este deşartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată. Răsplătiţi-o cu rodul muncii ei şi faptele ei s-o laude la porţile cetăţii!" – Proverbele 31:30-31
P.S: Nu sunt împotriva chirurgiei estetice. Dimpotrivă. Cred că aceasta are rolul ei: nu acela de a augmenta, ci acela de a reface anumite lipsuri provocate de boală.
