Declarația aceasta este cea mai puternică mărturisire de credință, este ancora care ne ține legați de promisiunile lui Dumnezeu, este garanția Vieții Veșnice pentru cei credincioși, mângâierea celor cărora moartea le-a răpit un prieten drag, speranța celor muribunzi și a celor măcinați de dureri, entuziasm și curaj pentru cei ce vestesc Evanghelia.
"Şi dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică şi zadarnică este şi credinţa voastră." (1 Corinteni 15:14)
Mărturisirea aceasta nu este doar o exclamație colectivă, un refren pe care să-l rostim dintr-un anumit reflex istoric și social. Dimpotrivă, adevărul acesta odată înțeles transformă viața noastră într-un mod fundamental.
În primul rând învierea lui Hristos garantează că jertfa Lui a fost primită de Dumnezeu, că Isus este cu adevărat Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii. (Ioan 1:29) Apostolul Pavel insistă asupra acestei perspective vorbind despre Isus "care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre şi a înviat din pricină că am fost socotiţi neprihăniţi." (Romani 4:25)
Dacă înaintea ochilor ucenicilor, soldaților și a celor ce priveau se înfățișa trupul sfârtecat al lui Isus atârnând pe cruce dându-și ultima suflare; în plan spiritual, Isus ca Mare Preot "a intrat, o dată pentru totdeauna, în Locul Preasfânt nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veşnică." (Evrei 9:12) Prețul pentru păcatele noastre este plătit, "pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El" (Isaia 53:5) iar noi suntem liberi.
Mai mult de atât, odată ispășit păcatul nostru, învierea lui Hristos ne angajează la un mod de viață cu totul diferit: "Dacă, deci, aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu." (Coloseni 3:1-3)
Hristos a murit pentru păcatele omenirii întregi; nu este niciun păcat care să nu fi fost plătit de jertfa Lui desăvârșită oricât de abominabil ar fi, dar au parte de salvare doar cei ce se agață cu credință de învierea lui Hristos cu hotărârea fermă de a se supune Lui. Odată iertați de păcate, noi nu rămânem într-un soi de imponderabilitate, noi devenim robi ai lui Hristos. Cea mai mare libertate e să fii robul lui Hristos! Așadar, credinciosul nu mai trăiește obsedat de perspectiva aceasta fizică, umană, ci străduința lui vizează "lucrurile de sus", Împărăția lui Dumnezeu. Felul în care muncim, felul în care ne administrăm bunurile, felul în care ne bucurăm sau ne creștem copiii, toate acestea poartă amprenta Împărăției lui Dumnezeu.
Nu în ultimul rând învierea lui Hristos anticipează învierea noastră. "Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El." (1 Tesaloniceni 4:14) Toți credincioșii de-a lungul veacurilor au murit cu speranța învierii. Învierea lui Hristos este modelul, este tiparul după care vor învia toți cei ce l-au urmat pe Hristos. Viața veșnică este coroana promisiunilor lui Dumnezeu, și odată cu ea vom experimenta în mod plenar toate celelalte promisiuni.
Se cuvine să ne veselim și să strigăm de bucurie! Să vorbim despre Isus "pe care voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut, credeţi în El fără să-L vedeţi şi vă bucuraţi cu o bucurie negrăită şi strălucită, pentru că veţi dobândi, ca sfârşit al credinţei voastre, mântuirea sufletelor voastre." (1 Petru 1:9)
Să proclamăm vestea cea bună a învierii lui Hristos cu credința nestrămutată că păcatele noastre au fost ispășite și datoria noastră plătită, cu hotărârea fermă de a trăi pentru Dumnezeu, "aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Isus Hristos." (Tit 2:13)
Hristos a înviat! Și noi vom învia!
