Înnoirea făcută de Duhul Sfânt

Înnoirea făcută de  Duhul Sfânt
Photo by 卡晨 / Unsplash

Duhul Sfânt a fost și este un subiect de dezbatere care iscă discuții, luări de poziție, biserici rupte, sau ruperi în categorii și grupuri diferite. Din ceea ce trebuia să fie (și este!) o Putere venită de sus, un Mângâietor, un Mijlocitor care se roagă cu suspine negrăite; a devenit pentru unii un punct de diferențiere: cei care cred sau care nu cred, care caută daruri sau sunt fără daruri, care au vorbirea în alte limbi sau nu o au… și din păcate, se poate continua. Este un subiect care are nevoie de un spațiu mai larg, cu multe nuanțe și versete care merită așezate sub ochii noștri și în mintea noastră. Cu siguranță este un subiect care va mai fi dezbătut în viitor.

Duhul Sfânt iscă discuții pentru că este important. Era prezent încă de dinainte de Rusalii, se manifesta în rămășița poporului evreu, în acea rămășiță care a rămas credincioasă. L-am identifica în mai multe pasaje dacă am pleca pe urmele Lui în vechile Scripturi, Scripturile Domnului Isus. Duhul Sfânt a fost un punct important în promisiunile Domnului Isus. În locul Lui, după înălțare, urma să primim un Mângâietor care să ne călăuzească în tot adevărul. După ce promisiunea s-a îndeplinit la Rusalii, Duhul Sfânt rămâne important în biserica primară, iar apostolii pun preț și sunt atenți ca noii convertiți să primească botezul cu Duhul Sfânt.

https://ro.pinterest.com/pin/431078995566532098/

În vechime era simbolizat prin untdelemnul care se turna pe cap pentru sfințire; preoții erau închinați și sfințiți prin turnarea untdelemnului pe cap, împărații erau aleși și untdelemnul era turnat pe capul lor - dacă ne gândim la Saul sau David. Este o imagine la care se poate medita. Pornind de la turnarea untdelemnului pe cap, și urmând manifestările Duhului Sfânt în vechime observăm o asemănare. Domnul Isus spre deosebire de alții, avea Duhul fără măsură, iar în alt loc se spune că peste El se odihnește „duh de înțelepciune și de pricepere, duh de sfat și de tărie, duh de cunoștință și de frică de Domnul.” Dacă mergem mai în urmă, găsim un pasaj asemănător. Pentru pregătirea cortului Dumnezeu și-a ales un om pe nume, numit Beţaleel, l-a umplut cu Duhul Sfânt, dăruindu-i înțelepciunea, priceperea, cunoașterea. Pe lângă acestea el primește un dar de a lucra cu aur, argint, pietre prețioase și a face lucrări artistice. Primul dar în cazul amândurora este înțelepciunea care are ca locuință mintea. Foarte frumoasă este această imagine a untdelemnului care se toarnă pe cap, pe frunte și a Duhului Sfânt care aduce înțelepciunea, acționând tot la nivelul capului, a minții.

Mângâietorul promis de Mântuitorul vine în ajutor în cel puțin două direcții: să ne călăuzească în tot adevărul și să ne ajute să păzim poruncile. Ambele direcții au ca țintă mintea omului, să clădească o minte înțeleaptă, să așeze o gândire corectă, să aducă înțelepciunea. Poporul biruitor este cel care ține mărturia lui Hristos și păzește poruncile lui Dumnezeu.

Citim în Luca că Domnul Isus se arată ucenicilor viu, mănâncă  pește și fagure de miere, le concluzionează că Scripturile s-au împlinit și le deschide mintea ca să înțeleagă. În pasajul paralel din Ioan scrie că a suflat Duh Sfânt peste ei. Promisiunea încă nu era completă, dar în așteptarea ei era nevoie să aibă mintea deschisă, să înțeleagă Scripturile. Apostolul Pavel întărește această poziție și spune că este nevoie să ne înnoim în Duhul minții noastre sau, similar, să ne transformăm prin înnoirea minții. Cunoaștem acest fenomen, numit Metanoia, care începe când omul se coboară în sine, se pocăiește, iar Duhul Sfânt începe să-i lumineze gândirea. Nu este limitat la acel moment, atunci este doar începutul și este un proces care durează toată viața. Este un proces de durată în care mintea și gândirea trebuie armonizate după Cuvântul și voia lui Dumnezeu. Bătălia se dă pentru mintea omului. De exemplu, în viața de zi cu zi, cam totul încearcă să te convingă că merită sa fie cumpărat, votat, ales sau privit, încearcă să-ți strecoare ceva în minte. La nivel spiritual este la fel, bătălia se dă pentru duhul minții, pentru gândirea omului.

Acțiunea asupra duhului minții are o sferă supranaturală, Puterea aceasta vine de la Dumnezeu, dar interesant este că ea are nevoie de gândurile și informațiile existente în mintea omului. Ajungând aici, ajung la partea practică, la zona în care omul are acces și unde este implicat. Suntem responsabili de tot ce punem sub ochii noștri, în urechile noastre, de discuții în care ne implicăm și așa mai departe. Cu alte cuvinte, putem furniza material sănătos pentru gândirea noastră și pentru acțiunea Duhului la nivelul minții. Iar Duhul lucrează așa de bine cu Cuvântul lui Dumnezeu. Domnul Isus care avea Duhul fără măsură, vorbea doar ce auzea de la Tatăl.

Apostolii aveau mintea deschisă, înțelegeau Scripturile, dar nu era suficient. Era o parte importantă, dar nu era de ajuns; ei mai aveau nevoie de puterea de a fi martori, era nevoie să fie îmbrăcați cu putere. Nu este suficient să cunoaștem o informație, informația simplă nu aduce pasiune și stăpânire asupra minții. Momentul Rusaliilor aduce botezul Duhului Sfânt, printr-o manifestare de putere și îndrăzneală, iar ucenicii devin martori pasionați ai Domnului. Momentul Rusaliilor aduce daruri și specific acestui moment este vorbirea în alte limbi, iar într-o parte din episoadele ulterioare, vorbirea în alte limbi este prezentă la botezul cu Duhul Sfânt. Este un dar al Duhului Sfânt despre care apostolul Pavel ne spune că este important; el își dorea ca toți să vorbească, dar mai ales să prorocească. Este vorbirea în alte limbi singurul semn al botezului cu Duhul Sfânt? Pavel se întreabă retoric:  Oare toți sunt profeți? Sunt toți învățători? Oare toți vorbesc în alte limbi? Nu, nu toți. Dar asta nu le scade cu nimic importanța și puterea, dar cred că șablonarea vorbirii a iscat multele discuții și dezbinări. S-a terminat acest dar? Nu. Este prezent, dar Duhul Sfânt îl dă fiecăruia în parte după cum dorește.

Din predicile lui Petru și a lui Ștefan, oameni umpluți cu Duhul Sfânt, observăm aceste două caracteristici ale Puterii, mintea care cunoștea Scripturile și curajul de a mărturisi, puterea de mărturie. Rezultatul? La predica lui Petru avem primii creștini, ca urmare a predicii lui Ștefan, unii aud și duc cuvântul în Antiohia și credincioșilor li se dă pentru prima dată denumirea de creștini.

Mintea transformată va începe să încolțească în roada Duhului. Lăsând în urmă, abandonând felul nostru vechi de gândire și așezând în minte poruncile lui Dumnezeu se pune temelia cu care să lucrăm. Baza necesară să creștem și să rodim dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, generozitatea, credința, blândețea, stăpânirea de sine. Roada este greu de contrafăcut, iar când vine vorba de cât să rodească cineva, aici nu sunt puse limite.

Primul scop al Duhului Sfânt este schimbarea minții, schimbarea gândirii, care debutează acceptându-l pe Dumnezeu, dar care durează toată viața; un proces la care omul este  chemat să participe activ și atent deoarece este nevoie să fie convins de fiecare dată pentru a schimba câte o bucățică. Așezând în minte Scripturile și cerând înțelepciunea, va veni și puterea, îndrăzneala, roada și darurile. Dumnezeu este un Tată bun, care dă daruri bune celor care cer și se roagă. Celor care caută li se dă Duhul Sfânt.

Referințe biblice: Luca 24; Luca 12; 1 Cor 12; 1 Cor 14; Ioan 20; Exod 30, 31; Isaia 11; Apocalipsa 12; Efeseni 4; Romani 12; Ioan, 12 14, 15; Fapte 1, 2, 7, 11;