Ioan Botezătorul și libertatea de exprimare

Părinții lui erau Zaharia și Elisabeta. Ea era dintre fiicele lui Aaron, el era preot. Soț și soție, oameni neprihăniți, trecuți de tinerețe, mai în vârstă, fără copii. Elisabeta era stearpă, dar au rămas credincioși, deși rugăciunea lor nu a fost împlinită. Când, omenește vorbind, apariția unui copil nu mai era posibilă, Zaharia are o vedenie când tămâia templul și un înger îl anunță că rugăciunea lui a fost ascultată, va avea un fiu, iar numele lui va fi Ioan. Din părinți care încă se rugau și sperau, când nimic nu mai era posibil, se naște un prunc, plin de Duh. Avea numele ales deja de către Dumnezeu, semn că aparținea Tatălui - poate pentru că urma să rămână orfan mai repede, părinții lui fiind mai în vârstă.

Ioan, acest nume pus de Dumnezeu, este cel mai răspândit nume în România. Aproximativ 1.8 milioane de români au un nume de Ioan sau derivat. Din 10 români, unul îi poartă numele. Pare cam mult, dar dacă ne gândim că el e cel mai mare om născut din femeie, după cum a zis Mântuitorul, atunci nu e mult. Cred că e bine să-ți aduci aminte mereu de cel mai mare om.

Biserica ortodoxă i-a dedicat mai multe zile, cea mai cunoscută este ziua de Bobotează, 6 ianuarie. Se fac urări, concursuri de înot, se transmit idei despre cum să petrecem, tradiții, obiceiuri, superstiții… Nu prea ne gândim la el, nu se vorbește nimic despre el, despre cine a fost el sau ce-a făcut el. Cel mult că l-a botezat pe Domnul Isus în Iordan și un cântat mai pe nas „În Iordan, botezându-te Tu, Doamne,”.

Ioan plin de Duh încă din pântece, se naște în chip miraculos, trăiește prin pustie, mânca lăcuste și miere sălbatică, avea o haină din păr de cămilă, încins cu un brâu. Era cel care pregătea calea Mântuitorului, fiind gata să scadă ca El să crească. Nu suporta păcatul, pe farisei îi numește pui de năpârci pentru că voiau botezul fără pocăință. Își începe lucrarea reașezând baza pocăinței: fără pocăință nu se poate construi. Se ia de cârmuitorul Irod pentru că trăia cu nevasta fratelui său, Filip. Nu s-a lăsat intimidat de Irod, numește păcatul păcat, iar pentru asta plătește cu viața, fiind decapitat. Mesajul lui central, preluat de Mântuitorul și dus mai departe, a fost „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.”

Un om categoric, pe care nu îl schimbă nici închisoarea. Avea idei clare, un om liber, care îndrăznea să spună ceea ce credea, înțelegând adevărul. Îndrăznea să se exprime, deși îi incomoda pe mulți. Păzește poruncile lui Dumnezeu și plin de curaj le propovăduiește. Ceea ce Dumnezeu îl învață prin pustie este păstrat și apărat.

Abilitatea de a fi categoric, rigiditatea simplă, doar ea, nu este valoroasă sau de apreciat. Fără temelia potrivită poate face mult rău. O simplă privire în istorie ne dovedește asta. Trăsătura aceasta are valoare doar când baza ei este în poruncile lui Dumnezeu, testate în timp, dovedite. Doar atunci rigiditatea se transformă într-o virtute apreciată. Mulți chiar ancorați în câteva pasaje ale Scripturii, au făcut mari rele. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie luat ca întreg, iar temelia lui este iubirea de Dumnezeu și iubirea de aproapele. Având aceste ancore, chiar categoric fiind, nu poți face rău. Ioan nu vroia să-și impună ideile cu forța, nu vroia să boteze ca să aibă adepți, nu-l interesau numerele, voia oameni liberi, care înțelegeau și de bună voie se întorceau la Dumnezeu. În schimb, apăra ideile și poruncile lui Dumnezeu.

Era o perioadă în care putea să se exprime, dar nu putea să zică orice. Dar el zice, din iubire, lovește păcatul. Avea treabă cu Irod și înțelegea impactul pe care îl avea această persoană publică asupra poporului. Îl deranja pe Irod, îi spunea ceva incomod, aducea la iveală un păcat. Îndrăznea să-i spună adevărul spre binele lui, că acea cu care trăia el nu era nevasta lui. Plătește scump pentru că era liber și spunea ceva ce nu era politic corect, dar era corect din perspectiva cerului. A meritat oare? Pe pământ a ținut în brațe Mielul lui Dumnezeu, și L-a botezat, iar când va reveni Hristos, o să stea lângă El, într-un trup duhovnicesc nemuritor, într-o etapă nouă, când moartea nu va mai fi.

Ioan era și este incomod, avea haine incomode și un fel de a fi incomod pentru mulți. Avea trăsături pe cale de dispariție astăzi: să vrei să-ți pierzi popularitatea ca Altul să crească. Ioan nu mai e la modă azi, e incomod să fi categoric, de neclintit, să ai poziții categorice bazate pe Cuvântul lui Dumnezeu. Atât de flexibili am devenit noi: răul a devenit bine, binele a devenit rău. Este plini de ioani și totuși atât de puțini. Puțini oameni care au casa zidită pe Stâncă și prea mulți bătuți de valuri încoace și încolo.